Dimineaţă în fuga prin baie, m-am oprit cu gândul şi privirea asupra celor trei cutii cu săpunuri aliniate frumos de către fiica mea pe etajeră. Din câte ştiam, erau mărci diferite, dar toate produse în Germania. Le-am scos pe rând din cutii şi le-am pipăit. Le-am admirat textura, tăieturile şi prelucrarea fină, parfumul, iar atenţia mi-a fost atrasă în special de emblemele amprentate reprezentând siglele companiilor producătoare. La un studiu mai atent, la unul dintre ele, ceva mi s-a părut în neregulă. Muchiile nu erau atât de ferme şi mi-am dat seama că şi textura diferea calitativ, deci probabil că compoziţia lăsa de dorit. Am luat ambalajele şi am citit: "made in Germany", "made in Germany" şi bine-nţeles ... "made in Poland" trona pe cel de care vă spuneam, cel cu mici hibe de producţie. Nu vreau să dau nume, dar era un produs care pe vremuri era la mare căutare, se dădea ca şpagă sau cadou de mare preţ adus din vestul Germaniei ... (şi ca să fiu mai explicit, cu numele ăsta îşi strigă bădăranii nevestele...).
Brusc mi-a venit o idee. Hai să testez, dacă un copil de 7 ani adică fata mea, poate alege pe criterii de calitate, două din trei săpunuri şi să-i ascult şi părererile pe acest subiect.
De fapt am avut în plan să-i introduc în creier şi câte ceva despre criteriile de calitate în general, etc, etc... dar iată că nu a fost nevoie. Am fost uimit! Nu numai că a ales corect şi a fost foarte atentă la detalii, la embleme, la textură, la ambalaj, dar mi-a spus că şi parfumul celui “diferit” nu atinge acelaşi nivel de calitate şi că are o aromă nu tocmai plăcută, lucru pe care eu nu l-am remarcat.
Deci în concluzie, cu toate că, conceptul de marketing al produsului respectiv era „pe trend”, cunoa
şteţi şi voi matriţa cosmeticelor sau a multor produse de toaletă şi baie în 2011: “…
conţine 7 elemente vitale … sau 7 plante naturale sau 7 minerale sau 7 …” probabil cifra 7 manipulează subliminal fiind o cifră sfântă şi trimiterea către elemente naturale completează “capcana” fiind la mare mod
ă acum, iată că doar celelalte două produse care erau mai “clasice” respectau normele de calitate germană. În concluzie “calitatea german
ă” în fabrica din Polonia nu a fost respectată întru totul şi lăsa de dorit.
Aş putea da un exemplu şi de alte fabrici “germane” din Europa de Est a căror produse nu ating calitatea „made in germany” sau chiar exemplul de companii sau antreprenori din Gemania care ajunşi în România au scăzut nivelul şi s-au aliniat notei generale… dar nu vreau să dau nume, pentru că oricum ar fi orice companie germană este un plus pentru România.
Asta îmi aduce aminte şi de discuţia pe care am avut-o acum vreo 9 ani de zile, cu un domn profesor arhitect din Germania, care la un curs postuniversitar de specializare, nu înţelegea sitemele şi procedurile noastre şi legislaţia stufoasă de impunere a calităţii în construcţii şi nici necesitatea personalului complex existent în cadrul unor companii, personal care se luptă din greu pentru obţinerea calităţii. Domnul nu înţelegea nici problemele clienţilor nemulţumiţi de slaba calitate a lucrărilor de construcţii din acea perioadă, nu înţelegea de fapt spiritul care guvernează lumea ciudată pentru el din România. Atunci am fost şi noi miraţi că domnul profesor care încerca să facă o punte de legătură şi probabil se prefăcea că nu ne înţelege tocmai pentru a ne şoca şi a ne implementa nişte principii, ne-a spus că în Germania nu există acest sistem şi că: “Calitatea este de la sine înţeleasă în Germania ... de la primul muncitor până la ultimul manager!”, că o companie nu supravieţuieşte şi chiar dispare instantaneu dacă nu respectă calitatea la standardele ei maxime, iar angajaţii, la fel sunt trataţi şi excluşi.
Deci „şcoala germană de calitate” în Germania există şi se perpetuează din generaţie în generaţie, este în sângele acestui neam şi pe tine ca om(lucrător) ajuns acolo te transformă, te finisează, te şlefuieşte, te cizelează, te adoptă, îţi schimbă mentalitatea, principiile şi valorile, pe când atunci când este exportată în alte teritorii dimpotrivă ea se “adaptează” zonei, se plafonează, îşi pierde din valenţe şi din strălucire sub impactul lui „Merge şi aşa!” şi “Asta e!”.
Ceea ce vreau să vă transmit, este că la noi în ţară, copii au această calitate germană în sânge, se nasc cu ea şi o recunosc uşor în jur, totul este ca odată cu creşterea lor şi cu trecerea timpului să nu şi-o piardă, să nu se altereze sub influenţa vechilor generaţii şi a mediului înconjurător.
Încă din clasele primare ar trebui introdus un curs, care să se numească “CALITATE GERMANĂ”, un curs practic de laborator în care copii să studieze comparativ pe diverse ramuri industriale sau agricole, materialele, produsele, utilajele, maşinile şi chiar şi conceptele hoteliere de la o stea la cinci stele, să înveţe despre ce însemnă un produs fake sau unul original, un produs hand-made sau un produs de bandă, un produs low cost sau un produs premium, să înţeleagă adevăratele standarde de calitate, cu exemple clare de AŞA DA! şi AŞA NU! şi elevii cu note bune să fie trimişi în Germania să înveţe şi să lucreze acolo pentru o perioadă de timp ca să-şi consolideze noţiunile, principiile, perspectivele, ca odată întorşi în ţară să iradieze în jurul lor cele învăţate.
Haideţi să devenim români!
Haideţi să ne aducem saşii acasă, prietenii noştrii tradiţionali!
Haideţi să ne alegem exemplele!
Haideţi să MADE IN GERMANY=MADE IN ROMANIA!!!
Doamne Ajută!
(imagini preluate de pe internet, fără drept de autor, mulţumesc site-urilor respective)
