Offfffffffffffff PIAŢA MATACHE!!!!!!!!!!!!!!!!

Cum ar fi să ne imaginăm, domni şi doamne plutind prin aer cu gentuţe şi poşetuţe de călătorie în camerele lor de hotel art deco, răsucindu-se graţios în faţa oglinzilor strălucitoare, parfumuri de epocă, muzică de gramophon al Micului Paris

 ... cred că delirez din cauza tristeţii ce rămâne în urma buldozerelor şi excavatoarelor.

OF MATACHE!

OF!

OFUL MEU DE DOR, BUCUREŞTI ODOR!!!

Doamne Ajută poate mai scapă câte ceva din jur!!!

am mutat aici ...un text mai vechi din iarnă

Cu tot dormitul meu pe canapea, m-am trezit la șase dimineţa cu un zâmbet pe buze. Zâmbetul l-am continuat citind câteva rânduri dintr-o carte, apoi l-am continuat luând micul dejun in fuga de dimineațâ spre grădiniță. 

Ca la un semnal muzical de trompete și ritm cadențat de tobe, masa neagră a pietonilor traversează bulevardul. 

Stăm şi privim...

Rapidă, buburuza asta neagră, pătată de rozul și moveul rucsacilor și hăinuțelor made in china a copiilor de grădiniță, se adună, se contopește și se destramă rapid. 

Ce generații! 

Adulți aplatizați aparent, îmbrăcați în negru și gri, cu fețe obosite aparent și copii din noua generație, cu zâmbete obosite de trezirea forțată prea devreme, barbeiuri și hellokittyuri, sau puberi-hanne și highscule, modele și emouri, ochelariști și culturiști de toate felurile care aduc totuși ceva nuanțe noi, zărite doar cu lupa, un pic de roșu și câteva nuanțe multicolore din curcubeu, ca fațetele ochiului de libelulă, dar văzute doar atent prin microscop. De la depărtare buburuza tot neagră este și cu buline roz rămăne, ca și conștiința noastră perimată de români nemulțumiți.  

Pentru că totul este o aparență. 

Aglomerația asta de icre negre are în interior un amalgam de mici dictatori, mici tartori, mici turnători fără scrupule, mici bestii manipulatoare, mici moștenitori ai vremurilor apuse, amestecați amorf cu sfinți, cu postitori, cu cuminți, cu revoltați pe care nimeni nu va putea să-i facă să-şi descleşteze dinții nici măcar cu ranga, pentru că dacă cineva va reuși, va descătuşa un strigăt ca al unei fiare rănite, încolțite, prinsă în lanțurile nerupte ca și legăturile din formulele compușilor chimici. 

Mai departe zâmbetul pierdut mi-a revenit din nou și la asta probabil contribuie și produsul relativ perfect al celor de la Guerilla chiar așa incompleți cum sunt ei astăzi fără Dobro, spumă frumoasă și dulce pe cafeaua tare a lui Vântu. 

Da, zâmbetul mi-a revenit la ultimul stop, un strop pe care îl beau cu nesaț, din ce văd în dreapta mea într-o mașină, de dincolo de după trupul unui tânăr serios la volan, ... o mânuță odihneşte pe o carte. 

O cineva, o fată ghemuită pe scaunul din dreapta, nu pierdea timpul, citea atentă o carte!

Nu un ipad, nu un mac, nu un laptop, nu de pe un gadget incert vorbe net-uite, nu de pe ziare agățate pe umerașele stoarse și vlăguite din intersecții, nu de pe umilii aceștia care spală weceul sufletelor noastre cu hârtie pătată cu scârbă, hrană cangrenoasă și însângerată a poftelor nesatisfăcute, hămesite, primare, manele scrise pe hârtie subțire cu cerneală subțire.

Era o carte!

O CARTE!!!

Ajung la școală, unde zâmbetul îmi piere din nou, ... din lipsa unei mâini de antiderapant, nearuncată lângă intrare, se subția constant, rândul mamelor și copiilor, vânătăi şi fâlfâieli neputincioase prin aer, lăsând, ... mult timp de glume și cafele în cancelarie.

Cercul magic al peisajului din jurul acestei mici pușcării, păzite cu strășnicie de bodyguarzi, este îmbogăţit de băiețașii bine crescuți și fițoși, care plantează peturile și ambalajele într-un ritm diabolic și șmecheresc, în tufele plânse și oropsite, devenite suport de artă autohtonă, huliganică.

Pe jos, năclăită cu noroi, zăpada murdărită de scrum, un mehlem grețos de gunoaie ce plutesc într-o horă barbară...

Esența tristeții mele, ... rămâne totuși blocată pe bucățile de pâine, pe sandwisuri, pe jumătățile de mere, pe bucăţelele de brânză, pe carnea muncită de cei care ar trebui să le fie părinți, pe bucățile înșirate și întoarse în țărână, fără atingere a scopului, fără alchimia finalității creației, fără contopire a folosinței.

Doamne Ajută!

revoltă - revoltător - regalitate pălmuită strategic???

Sunt revoltat de aruncarea cuvintelor grele în faţa românilor ca şi când ai arunca cu bolovani în apă!

Atât  instituţia prezidenţială cât şi însuşi persoana fizică Traian Băsescu greşesc  fundamental prin cuvintele bombă aruncate cu un soi de terorism tribal teribilistic.

Astfel, nu numai că dau apă la moară şi fac valuri în presă, ca apoi aceste valuri amplificate, să înghiontească şi să lovească un popor întreg, ci denigrează şi denaturează instituţia prezidenţială, statul şi imaginea globală a României.

DE CE? Toată lumea ridică la fileu această întrebare, atât cei îndreptăţiţi să o facă cât şi neaveniţii, profitorii, răstălmacii, micii găinari securişti care migrează după ciolan dintr-un partid în altul, de la o credinţă la alta, de la un principiu la altul.

Atacul, după cum aţi observat, nu a fost asupra monarhiei  în ansamblul ei, ci a vizat o singură persoană, pe Regele Mihai.

DE CE? Revin cu întrebarea!

Propun un răspuns:

Datorită creşterii simpatiei generale a populaţiei pentru monarhie şi apariţiei posibilităţii ca România să revină în viitorul apropiat la vechiul statut, probabil, preşedintele Băsescu urmând tipologia altor state apropiate, îşi pregăteşte un viitor scaun de conducător de guvern (deci tot “prezidenţial”). Dar  în umbra CUI??? se naşte întrebarea???

Alteţei Sale Regele Mihai? NU! Este prea bătrân probabil în accepţiunea preşedintelui pentru a conduce statul!!!

Alteţei Sale Principele Radu? NU! Este puţin probabil să avem o Regină la tron!!!

Alteţei Sale Prinţul Paul? Probabil DA!

Oare preşedintele Traian Băsescu întrevede această variantă şi joacă tare? Pentru că ceea ce a afirmat jignindu-l profund pe Regele Mihai, făcându-l trădător, este o palmă foarte grea. Bolovanul pe care l-a aruncat nu poate fi întâmplător, nu poate fi o scăpare, nu poate fi o strategie pentru creşterea popularităţii în rândul celor mulţi, pentru că acolo acest mesaj a fost absorbit printre problemele mult mai grave de care se lovesc ei, cei vizaţi. Bolovanul a fost aruncat în lacul intelectualilor acolo unde, undele se propagă, se dilată, devin valuri, tsunami!

…în tot acest timp Victor Ciorbea şi PNŢCD se luptă să obţină un referendum, care să facă trecerea la “forma istorică naturală a României”, sprijinind pe Alteţa sa Regală Principesa Margareta. Oare nu vor lupta în zadar, cooperând fără să vrea la interesele domnului preşedinte??? aşa cum cooperează celelalte partide ţinând în braţe doi candidaţi slabi şi controversaţi cum sunt d-l Ponta şi d-l Antonescu

Doamne Ajută, Fereşte şi Iubeşte România!!!