sâmbătă, 26 februarie 2011

de weekend ... lucrurile mici aduc momente mari

Stăteam privind în cadă de pe marginea ei, de parcă eram sus pe coastă privind marea care se sparge furioasă de stânci... apa curgea lent. Eram plecat în trecut, copil fiind scufundam bureți mari de baie sau mașinuțe cu aer sub capotă, imaginând submarine care atacau nave de luptă, bărcuțe din plastic, forme de nisip...
Venită repede prin surprindere Maria mea privește în cadă:
-Tati unde este peștele?
-Peștele venit pe conductă?
-Da! S-a dus? și pleacă râzând...
...Imagine fugară îmi trece prin fața ochilor, să fie '80? '85? nu parcă eram mai mici. Tata adusese o pungă cu pești mari, înghețați inerți. Sub apa rece a chiuvetei am simțit mișcare. În câteva secunde cada era ca un acvariu de ... ca acum de Carrefour... peștii mari ca un stol se adunau când în stânga când în dreapta...
priveam fascinați viața de dincolo de moarte de gheață. Ochii lor sticloși erau triști ... îi trezisem din somnul lor către tigaie...

Mi-am pus un pahar cu pepsi rece din sticla de doi jumate... ce gust diferit total de celelalte sticle ... gustul mă gâdilă atent prin papile scormonind trecutul negru și vechi, parcă ar fi sticluțele mici de sticlă răsucită, cu sigla fascinantă, recipiente de fericire lunară sau trimestrială, marfă de contrabandă în negura comunismului trecut.

Cred că dacă m-aș fi întâlnit în acele zile cu sticla asta de doi jumate în bucătărie aș fi rămas consternat ca piratul în fața comorii cu galbeni, ca băieții din filmele lui Tarantino când deschideau diplomatul cu dolari care privit din spate de spectator, le lumina ca aurul galben în bătaia soarelui fața, ca lampa de interogatoriu a fericirii de plastic... iar dacă vedeam atașată și sticla de apă Bucovina gratis totul ar fi devenit abstract ca în zona fraților Strugațki...
(precizez că această scenă nu constituie reclamă la pepsi ci la vremurile pe care lumea le regretă)

Doamne Ajuă!

luni, 21 februarie 2011

Fără comentarii - No comment - numărul 2

Manelist F...o la Kanal D revine în forță, V.I.P. din cap până în picioare.
Ticul verbal și mottoul de răspuns la întrebări pe care îl tot aruncă când este încurcat de întrebările reporterului este "Nu știu, nu știu de astea!!!"
Are un nou hit cu beppuri pentru partea porno emis în direct ziua în amiaza mare.
Probabil că CNA ar trebui să se sesizeze!!!
hitul este despre Moș Crăciun și .... castraveții pe care-i aduce cadou la fete.
Fetița mea auzindu-l a spus:
Sper ca Moș Crăciun să nu mai vină la el și să nu-i mai aducă cadouri, că este urât ce cântă!!!

Doamne Ajută!!!

Revolta numărul 6

Am ajuns la concluzia că nu este bine să fi în concediu în București, nici voit, nici nevoit.
Am ajuns aici, deoarece, dacă ești un om activ, începi să umbli, să faci - să dregi, să analizezi mai atent ce se întâmplă în jurul tău, să fi mai critic, lucruri pe care dacă ai fi la servici nu ai avea timp să le faci și să le observi, iar găletușa stresului oricum ar fi deja plină ca să mai simți ceva.

 Acum câteva săptămîni într-o dimineață m-am uitat afară pe geam și am fost cam neliniștit. Probabil că o conștiință globală mă împungea. Nu vreau să mă laud că aș avea cine știe ce viziuni sau puteri supranaturale dar în dimineața aceea ceva mă rodea și i-am spus soției: Se întâmplă ceva, este prea multă liniște în lume!
Într-adevăr ceva nu se potrivea cu starea economică globală, ceva lipsea din echilibrul general, o tensiune creștea ... În fine pe la prânz am aflat de un atentat la Moscova, după care de ceva mișcări în Africa, apoi a urmat această dezlănțuire care astăzi se pare că ia amploare...
Totuși ceva nu se pupă! După scuturarea telurică economico politică de acum 20 de ani, îmi vine greu să cred că valul a stat ca suspendat în aer 20 de ani ca atunci când apeși "pause" la un film și abia acum cineva a dat "play" și valul și-a continuat unduirea.

Să închid totuși paranteza că nu despre asta vroiam să vă scriu.
Vroiam să vă scriu despre angajații băncilor, de cei care interacționează cu clienții direct.
Știați că există bănci în care procedura nu îi lasă pe angajați să își schimbe eticheta, amabilitatea sau procedurile chiar dacă clientul este nebun? Da există. Există mult profesionalism la cei care pe lângă faptul că sunt angajați, au și cei șapte ani de acasă și își iubesc și lucrul la care merg în fiecare zi.

Dar există și reversul medaliei. De obicei eu când intru într-o bancă sunt un pic nervos și încruntat, pentru că de exemplu mă enervează unele bug-uri din sistem la care cred că nu le poate veni nimeni de hac, pentru că există un consum inutil de hârtie când totul se poate face mult mai ușor fără să curgă cerneală, pentru că bodyguarzii își asumă rolul de consilier clienți iar angajații băncii nu reacționează, pentru că mulți angajați nu cunosc procedurile specifice funcției deținute, pentru că dacă te duci cu valută la casierie, cei mai mulți casieri îți schimbă banii fără să te întrebe ce operațiune vrei să faci.
Astăzi am fost la o bancă din Kaufland Floresca unde am vrut să schimb și eu o bancnotă de 20 de dolari. Mare chestie, ar fi trebuit în 10 minute să uit deja că am trecut pe acolo.
Dar nu lucrurile au stat altfel și într-o oră am fost epuizat nervos. Program de alăptat cum spun eu, de la 9 și 30, deci a trebuit să mă învârt prin fața băncii vreo jumătate de oră. Nu eram singur. La 9 și 30 deja era o coadă de vreo 6 persoane. La 9 și 40 un bodyguard ne bătea cu degetul nervos de dincolo de geam în afișul mic pe care scria închis, de parcă noi orbi nu vedeam că în bancă este beznă și că trăgeam de ușă degeaba. La intrare nici un zâmbet, nici o scuză, nimic. Respect uitat acasă. Ne așezăm frumos la coadă. Ultimul client intrat după mine, agitat ne roagă pe noi să-l lăsăm să întrebe ceva. Îi permitem și întrebă cu voce ridicată ce trebuie să facă pentru că seara trecută cardul i-a rămas blocat în bancomat. Domnișoara care muncea cu sârg deja mormăie ceva. Noi ceilalți îi spunem tipului să repete întrebarea că nimeni nu înțeles nimic. Timp de 10 minute domnițoara îi explică:
-Nu are cum să rămînă cardul în bancomat. Bancomatul nu are spațiu de depozitare pentru carduri și trebuia să așteptați până iese, pentru că așa probabil că vi l-a luat următorul client.
Omul se enervează spunând că a stat mult timp lângă bancomat, l-a butonat, dat bancomatul nu i-a restituit cardul și a sunat undeva și l-a blocat.
-Așteptați atunci pînă vine consilierul de clienți.
Apare și consilierul de clienți după ce bodyguardul, normal, a preluat el acest post. Se duc pînă și la infoul de la Kaufland să întrebe dacă nu s-a găsit un card.
Atenție apare maestrul care cu aceleași explicații, se duce la bancomat și minune extrage cardul omului.
Concluzie: erau varză!

Ajung după alte 15 minute la ghișeu. Înmânez pașaportul și cei 20 de dolari. Apare prima întrebare ironică după priviri lungi în pașaport inclusiv la vize (oare de ce? de curiozitate?)
-Nu sunteți cetățean român?
-Ba da, dar buletinul este la poliție la schimbat.
Totuși iritarea îmi crescuse deja peste o limită admisibilă și întreb și eu ironic pentru că tipa butona la calculator cu un aer de vedetă:
-Dar de ce m-ați întrebat, nu pot să schimb cu pașaportul?
Casiera țîfnoasă răspunde:
-Avem și noi proceduri, credeți că vă întreb așa să mă aflu în treabă. Eu sunt trasă la răspundere. Nu nu puteți.
Asta-i culmea ea îmi spune că nu se poate în timp ce completează datele din pașaport și trage pașaportul la xerox. Să înțeleg că sun un șeic persan și îmi face un mare favor.
În timp ce-i spuneam că pe tot globul ăsta poți face acest lucru cu pașaportul sau chiar cu carnetul de conducere în țările cu capul pe umeri, îmi alunecă privirea pe un anunț din dreapta: Pentru schimbul valutar aveți obligatoriu nevoie de un act de identitate BI, CI, pașaport, etc.
Îi citez casierei textul în timp ce îmi înmânează leii, iar ea cu textul pregătit spune:
- Pașaportul este valabil pentru cei de alte cetățenii, nu pentru români.
Inutil să mai aștept răspunsul la întrebarea Unde scrie? Îi spun totuși răzbunător și revoltat, ar trebui să vă fac totuși o mică reclamație pentru deschiderea cu întârziere și...
-N-aveți decât nu e vina mea. Am avut firma care ridică încasările în interior. Ce vroiați să stați cu ei aici în interior.
Nu mai comentez, suntem aici și nu în altă parte. Sunt români de-ai noștrii, în sisteme de-ale noastre. Să-i iertăm că or fi stresați și obosiți...cu toate că lumea se salută pe stradă:

-Ce faci mai ai servici???

Doamne Ajută!

vineri, 18 februarie 2011

de weekend ...domnilor, doamnelor și domnișoarelor

Dau o decicație pentru toți cei care astăzi

...au spart pușculița copiilor să-și cumpere o pâine ... sau poate un borcan de castraveți,
...au pus cheile de la mașină în cui lângă "arme", că motorina sau benzina s-a transformat în câțiva vapori cu care au reușit să-ți tragă mașina în parcare,
...au iubit sincer astăzi, că doar iubirea le-a mai rămas,
...au vrut ca astăzi să facă baie în mare dar și-au dat seama că este iarnă încă,
...au vrut să se culce devreme crezând că mâine este luni,
...au ațipit pe canapea 30 de secunde istoviți în timp ce făceau temele cu copii și când s-au trezit că afară este întuneric au crezut că este dimineață și au vrut să ducă copii la școală,
...au plătit ultima pâine cu ultimii doi lei de pe card,
...au schimbat ultimii 5 euro din buzunarul ascuns al portofelului pentru o plasă de cartofi,
...au zâmbit vorbind singuri pe stradă, înveselind trecătorii,
...au căutat și n-au găsit,
...au banii întregi pe cartea de muncă,
...au căzut și s-au ridicat,
...au căutat și au găsit,
...au sperat,
...au crezut,
...au încercat să schimbe ceva sau pe cineva și au reușit,
...au văzut, le-a păsat, s-au revoltat și au acționat.

Noi nu ne mai schimbăm niciodată! (citat de final din vorbele unui șmecher de cartier, din cei "iubiți de Europa")

Doamne Ajută!

marți, 15 februarie 2011

Poliția rutieră și viitorul Pasaj Mihai Bravu

Trafic ștrangulat în zi de luni.
Polițiștii de la rutieră vreo șapte - opt care pînă vineri începuseră să dirijeze frumos, circulația infectă din zonă, oare unde sunt ???
Întind gâtul, scanez zona cu ochii ....
I-am văzut. Astăzi din mașinile lor noi, stau și privesc absenți la ambuteiaj. Probabil că sunt neputincioși...nu mai fac față.
Sun la 0219544 ... a da? acum îi scoatem la treabă... Păi sunt plătiți nu numai din banii voștrii ci și ai noștrii domnule reclamant...

Marți dimineață, aceeași zonă, totul este blocat!!!
I-au scos la treabă ... dar probabil că în altă parte... pentru că aici haosul este total.
Probabil nu mai făceau față nici măcar psihic, să privească ...

Lucrările au demarat, totul este bine semnalizat și împrejmuit.
Lucrători - zero.
Utilaje în lucru - zero.
Termen de execuție?
E vreun panou pe undeva???
Am auzit la radio, că s-ar putea să sisteze prefecții lucrările, dar probabil că dacă se vor suspenda, vor rămâne tot acolo barierele, gărduțurile, benzile ...
Trăim în România! Ce ?!? Te grăbești să pleci undeva???

Doamne Ajută!!!

Revolta numărul 5

Stau tolănit pe pătura moale, oare stau pe pătură sau pe burtă? Nu, burta este parte din mine, o iau peste tot cu mine, pătura nu! Stau tolănit în iarba înaltă, parfum minunat! Revin, burta este a mea, așa că, chiar dacă stau pe burtă, nu pot să spun asta, Pe când pătura nu este parte din mine. Nici cutia de bere, nici petul de apă sau suc, nici pachetul de țigări mototolit, nu sunt parte din mine dar trebuie să le iau cu mine când plec de aici. Stau stinghere pe jos în loc să se îngrămădească frumos în tomberon!
M-am făcut oare înțeles???
Oare știți care este senzația unui pui de animal care se strecoară într-un pet și nu mai poate ieși de acolo, sau își taie gâtul în tabla ascuțită a cutiei de bere sau a conservei de cârnați.
Ce plantăm noi prin poiene, prin păduri, după picknic sunt flori?
Ce aruncăm noi în râuri? Aruncăm puiet de păstrăvi?

Vă prezint o teorie.
Nu avem ce face, nu avem soluții. Sunt tot frați ai noștrii cei care își părăsesc ghiftuiți deșeurile prin natură și nu cred că ne depășesc numeric. Așa că dacă ne vor vedea pe noi cei cu drag de natură, că luăm cu noi la plecare și petul găsit lângă noi și cutia aruncată mai încolo, nu numai natura va fi altfel și ne va mulțumi, ci pe ei îi va cuprinde rușinea. Poate că Domnul le va lumina mintea sufocată de prostie și se vor trezi la viață, vor înțelege natura, o vor iubi.
Natura nu este creată de noi, nu avem drepturi asupra ei, este creația lui Dumnezeu și El este unicul proprietar. Ne-a dăruit-o nouă pentru a o îngriji și ne-a lăsat-o ca ajutor în toate, atât fizic, material cât și psihic, sufletesc.
Doamne Ajută!

duminică, 13 februarie 2011

de weekend ... pînă luni

Ce oameni mari am avut! 
Numai cuvintele și glasul lor te răscolesc, parcă ar călca cu talpa pe inima ta mustind de sânge, iar chipurile lor expresive, icoane de simțire. Nikita ocean de neliniști, Toma mare de hohote!


Toma

Nikita


Doame Ajută neamului ăsta necăjit!!!

joi, 10 februarie 2011

Fără comentarii - No comment - numărul 1

Am introdus o nouă rublică. FĂRĂ COMENTARII tradus pentru cei care vorbesc engleza No commnet (asta este o glumă abstractă - gen râde eu)

Nu nu este o glumă.

Eram la poștă, oficiul poștal numărul 8.
Mă uit pe geamul ce ne separă de doamnele lucrătoare în acest sistem perfect, după ce am avut binecunoscutul dialog prin el cu doamna de la ghișeu. Revin, din plictiseală, citesc afișele lipite pe el. Ca de fiecare dată îmi pun aceeași întrebare stupidă: De ce oare nicăieri nu scrie în ce oficiu poștal mă aflu? Probabil nu sunt destul de perspicace în a descoperii acest mic amănunt! În schimb de această dată îmi sare în ochi un mic post it - banner un mic manifest autoadeziv. Normal că nu m-am întrebat niciodată dacă geamul de la ghișeu este amplasat acolo pentru a stăvili uneori furia oarbă a clienților ce așteaptă la cozi sau cărora li se răspunde în doi peri! Nu, nu m-am întrebat niciodată, relația mea cu poșta română este deosebită, nu n-am făcut niciodată infarct, nu, n-am avut pusee de tensiune, nu nu m-am revoltat niciodată când cu un sfert de oră mai devreme mi s-a aruncat în nas: Programul s-a terminat reveniți mâine! sau Ce crezi domne dacă ai pierdut fițuica de la factor crezi că eu stau acum cu coada asta să-ți caut ție mandatul. Nu nu mi-au ieșit niciodată ochii din cap ca la melcul ștrangulat când mi-am găsit corespondența violată sau sustrase din colet produse! Nu niciodată nu mi s-a întâmplat nimic rău. Poșta este perfectă! Așa că surprins am întrebat:
-Nu vă supărați, bannerul acesta are scris pe ambele părți sau numai către clienți!???
-Domnule, nu are către noi, dar se subînțelege!

Ghiciți ce scrie pe banner, pentru o mie de plicuri cu timbre obliterate și neobliterate dar de colecție și foarte puțin uzate!!!

DA, RĂSPUNS CORECT!!!
... ce a vorbit cineva??? .... Tu, tu taci, NU, normal că nu mai există plicuri cu timbre filatelice ca pe vremuri, ce crezi că nu ne ajung cozile, mai vreți și artă și cultură și divertisment. Lasă, asta era pe vremea lui Nea Nicu!

RĂSPUNSUL CORECT ESTE ȘI CÂȘTIGĂTOR:

citez "NOI VREM RESPECT!!!"

miercuri, 9 februarie 2011

Prostia de a te lăsa prostit.

 Nu vă lăsați prostiți.
Trebuie să ne repetăm zilnic:
PROSTIA ESTE CEL MAI MARE PĂCAT AL OMULUI.
La prostie care este o metastază generalizată ce omoară se poate ajunge repede. Este o boală care evoluează rapid. Trebuie să fim atenți la primele simptome și să le eliminăm.
Primele simptome:
-indiferența
-nepăsarea
-lenea

Deci nu vă lăsați prostiți de lupii ăștia care își schimbă de 20 de ani blănile de miei între ei.
România are nevoie de oameni noi, de oameni revoltați, de oameni tineri care să schimbe ceva.
România are în principal nevoie de oameni care să lupte individual, creativ, personal.
România nu are nevoie de oameni în haită, nu are nevoie de găști impersonale.
România are nevoie de valori proaspete politic.
România are nevoie de credință, iubire și acțiune.

Doamne Ajută!!!

marți, 8 februarie 2011

Țigările și fumatul

Să încep cu o imagine comică astăzi:
- Iată că pe pachetele de țigări va apare o nouă imagine din domeniul Fumatul dăunează grav sănătății!. Va apre o imagine pe pachete, cu o pisică neagră și o pereche de cătușe. Pisica neagră va reprezenta ghinionul vameșilor de a contribui la traficul ilegal de țigări, iar cătușele la ce i-a dus ghinionul pe vameși. Adică fumatul nu numai că ucide, ci poate duce la pușcărie!

Dacă oamenii ar trăi fiecare zi ca și când ar fi ultima zi din viața lor, ar vedea cât de frumoasă este viața, cerul, soarele, apa, pădurea, florile, frunzele, copiii, oamenii, animalele, păsările, peștii, fluturii, fructele, legumele ... și lucrurile create chiar de ei, lucrurile care ne înconjoară, casele, mașinile, hainele, cărțile, filmele ... gadgeturile... focul, mirosul, nisipul și scoicile, zăpada, muzica, valurile, parfumul, ploaia, curcubeul, zâmbetul, iubirea și Dumnezeu.

Dacă țigara ar fi bună, hainele nu ar mirosi atât de urât dimineața după o petrecere, la venirea din club sau restaurant, degetele nu s-ar îngălbenii ca la mort, părul iubitei și buzele nu ți-ar provoca o senzație de apăsare chiar de semivomă, iar chiștoacele umede și rujate și scrumul năclăit din scrumiere nu te-ar indispune. De aia tutunul miroase bine pînă să fie aprins, ars, pentru că el, la asta ar trebui să folosească, la aromatizare, la încântarea simțurilor, ...

Cred că atunci când te lași de fumat trebuie să o faci din credință, din anularea unui viciu, a unui păcat, trebuie să o faci din dorința de descătușare, de libertate, de dezrobire, nu din cauza faptului studiat ștințific că fumatul dăunează grav sănătății.
Și sufletul va fi mai sănătos și cerul pe care îl privești va fi mai albastru.
Doamne Ajută!!!

Oameni mari

Azi o zi a unui om sfânt Teodor Stratilat şi a unui om mare Jules Verne. Foarte interesante noile opere care nu au mai fost publicate în română. Eu am dat în mintea copiilor şi am început să le citesc (se pare că unele au fost interzise). Foarte interesante tentele politice, societățile utopice, ... iar ca vizionar și inventator îl știe toată lumea!

Doamne Ajută!!!

sâmbătă, 5 februarie 2011

de weekend


Doamne ce am mai râs… pînă m-a apucat tusea…a venit fata mea în spate și privind peste umărul meu în mac a zis :
- Ia să văd pe ce este tati? …  și a citit ca la școală că e clasa 1-a, cu o voce foarte serioasă, FAC E DIC …
Oare are dreptate? Oare asta este una din fațetele ascunse ale facebook??? Facedick???

Oare de ce uniunea politică de astăzi îmi dă aceeași senzație de transformare, ca și cum ar sta o înghețată la soare, sau ca reîntâlnirea cu un măr din care s-a mușcat apoi a fost uitat pe masă la plecarea în concediu!

Daomne Ajută!

vineri, 4 februarie 2011

Revolta numărul 4

Sunt un pic neliniștit de ce vreau să vă scriu. Mă încerca un gând că aș vrea să câștig simpatia femeilor prin ce spun în această revoltă și am amânat, dar astăzi am primit o concluzie de la o prietenă, care leagă ceea ce vreau să vă spun, deci am luat-o ca pe un semn că trebuie totuși să scriu această revoltă.
Mă revoltă nesimțirea bărbaților, felul cum tratează femeile, atât pe cele apropiate soții, mame, bunici, fiice cât și pe cele necunoscute. Oare tratamentul ăsta este nou apărut odată cu emanciparea femeii? Nu știu.
Interesant este că unele femei se complac, altele chiar sunt convinse, că ăsta este tratamentul corect, că nu contează! Altele în schimb, au uitat ce este smerenia și cad în extrema cealaltă. Eu unul cred în echilibru.
În fine (tic verbal pe care aș vrea să-l îndrept...) am deviat de la subiect.
Bunnn.

Revolta numărul 4:


Sunt revoltat de bărbații care în metrou, sau alt mijloc de transport în comun, stau jos pe scaunele rezervate persoanelor în situații speciale cum ar fi femeile gravide. Își închid ochii și nu văd că în fața lor stă în picioare o femeie gravidă, de parcă ei n-ar fi născuți de o mamă, de o femeie. Stau nesimțiți, privind în gol de parcă s-ar gândi concentrați la ceva, sau citesc un ziar rupți chipurile de realitate și loc, sau efectiv privesc sfidători la pântecele din fața lor, îngândurați de scuzele pe care și le inventează: sunt obosit, merg până la capăt, eu muncesc, sunt bolnav, mă dor picioarele, ce am pus-o eu să se împuieze, ce i-am făcut eu copilul?, las că nici nevestei mele nu-i dă nimeni locul, ...
De unde cavalerism? De unde să ai sânge de gentelman? De ce să fi om? De unde să ai cei șapte ani de acasă!? De unde iubire față de semeni și mai ales de acest dar al Lui Dumnezeu, darul numit femeie? De unde respect față de această minune a Domnului, facerea de copii?
Ai trecut prin povețele bunicilor, ca gâsca prin apă!!! De aia se spune că ești bou sau porc, că animalul din tine, halca de carne, primează, .... sufletul este mic și pus la colț!!!

Metodă de contracarare și eradicare: 

Cu toate că ar trebui să faceți în felul următor: Să vă aplecați zâmbind ușor spre urechea celui care vă ține locul ocupat și să spuneți: Mă scuzați dar aveți grijă că geamul din spatele dumneavoastră s-a crăpat, să nu pățiți ceva. I-a crăpat obrazul de rușine a rușinii tale nemernicule, pentru că vede că nu te ridici neghiobule! sau Nu vă supărați vedeți că se scurge ceva de pe scaun, s-a topit vopseaua de la fierbințeala durerii tale în cur, nesimțitule!
vă sfătuiesc totuși să spuneți:
- Nu vă supărați, sunteți un domn care tocmai vroia să-mi ofere acest loc nu-i așa?
sau dacă vreți să fiți o mare lady:
- Nu vă supărați, puteți să aveți amabilitatea să-mi oferiți acest loc și Dumnezeu sigur vă va răsplăti!

Și să închei cu ce povestea prietena proaspăt întoarsă din America:
La ei în metrou, o voce caldă spune: Vă rugăm să fiți niște gentelmani, bunele maniere vă fac să oferiți locul unei doamne, să oferiți sprijin la coborâre, să protejați copii, să nu aruncați gunoaie pe jos, să nu vă împingeți și îmbulziți, să nu deteriorați ... etc.

marți, 1 februarie 2011

Revolta numărul 3

Trăiesc un melanj de sentimente contradictorii. Când aghiuță își bagă coada în treburile tale, haosul și dezordinea se instaurează.
Pînă și
Revolta numărul 3 pe care o să v-o împărtășesc mai jos mi-a dat un sentiment de neliniște. Am fost relaxat că nu mai sunt în centrul evenimentului, personaj principal, deci iată că unul din prietenii mei nu a avut dreptate când îmi aplica titlul acela de film indian "Toatețise-ntâmplănumaiție" nu? sună mai indian turban dacă legi așa cuvintele! sau oare excepția confirmă regula?!?
Deci o să citez din e-mailul unui camarad de arme din liceu, fără drepturi de autor sau verificare a veridicității pe propria piele (textul circulă pe net), să vedem cum somnul rațiunii adică criza, naște monștrii umani, meserii neinventate în țara în care românul s-a născut poet, iar poezia cea mai bună s-a scris după gratii, acolo unde probabil ar trebui să ajungă multe personaje negative din revoltele mele, pentru că imaginația în libertate unora le dă senzația falsă că sunt dumnezei, creatori, păpușari șmecheri într-o lume colorată de marionete, fraieri cum le spun ei. Iată plăsmuirea:
"Salut,
Ieri seara am avut nesansa sa ma intalnesc cu cei mai nenorociti oameni din tara 
asta: vanatorii de fraieri in trafic!
Faptele: la iesire de pe o strada laterala in fata la metrou Aurel Vlaicu 
coloana, o masina imi lasa loc de iesire si imi face soferul semn sa ies; dupa 
ce ies cu jumatate de masina porneste si se loveste de masina mea. 
Ies din masina refuzand sa cred ca se poate intampla asta. Din masina cealalta 
coboara un tanar care nu zice nimic si se uita la masini. Eu cobor direct spre 
el: "Mai nenorocitule ma lasi sa intru si apoi dai in mine?" La care tipul 
foarte calm imi raspunde: "Nu te-am vazut!"
Primul impuls este sa-i sparg fata. Tipul imi spune: "Trage la Petrom sa ne 
intelegem!" 
Trag la Petrom si ma duc la el pus pe fapte mari. Tipul imi spune foarte
calm: "Hai la politie, nu mi-ai acordat prioritate, masina este inchiriata. Nu 
are rost sa ne complicam."
Scoate actele masinii. Ma uit la masini: bara lui era varza, aripile indoite, un 
far frecat insa nu era spart. Ma uit la masina mea: nimic in partea stanga fata. 
Ma lamuresc ca plecand de la 50 de cm in viteza intai nu a apucat sa prinda 
viteza si a dat in cauciuc (norocul meu, roata era virata).
Ii spun: "Nu cred ca faci asta. Masina mea nu are nimic. Dispari!" Tipul foarte 
linistit isi noteaza numarul masinii si imi spune: "Lasa ca ma cauti tu!" Uite 
ce mi-ai facut la masina! Noteaza-ti numarul meu!" Nu imi venea sa cred. Notez 
instinctiv: 0733 380 904, cartela probabil! Ma duc la masina lui si ma uit din 
nou: era imposibil ca din 50 de cm sa lovesti asa puternic. Ii spun in fata: 
"Masina a mai fost lovita!" 
Tipul recunoaste si imi spune deschis: "Masina este inchiriata, am Casco cu 
franciza de 99 Euro, facem pe jumatate. Imi dai 250 lei si este bine!" Sar in 
sus si protestez vehement. Urmeaza 5 minute de negocieri de genul: "Ma, te dau 
in judecatal! Vin dupa tine si nu scapi!" etc...
Tipul bun cunoscator al legii imi spune: "Nu te mai agita! Nu ai acordat 
prioritate. Hai la Politie si ne lamurim." Imi dau seama ca are dreptate. Avea 
un martor (erau doi in masina, celalalt era probabil ajutorul daca lucrurile se 
incingeau) iar eu eram singur, nu acordasem prioritate si nu puteam demonstra ca 
m-a lovit intentionat. 
Trecem la negocieri: stilul cunoscut - unde lucrezi, dai si tu 150 lei si este 
bine. Ii spun ca nu ii dau bani fiindca este un nesimtit. Se urca in masina sa 
plece. Realizez ca nu este bine si il trag inapoi.
Ofertez un cartus de tigari. Cere 2, Kent Blue. Ma abtin cu greu sa nu sar pe 
el. Urmeaza o alta discutie in care il fac sa inteleaga ca exista tigari mai 
bune in piata. Accepta pana la urma un cartus de tigari. 
Dupa ce ii dau cartusul, ii devin simpatic ca doara ne-am inteles si imi spune 
zambind: "Ai noroc ca nu ai nimic la masina, altfel as fi scos mai mult de la 
tine la politie!" Il intreb: "De ce esti asa sigur?"
"Fiindca cu asta ma ocup! La fel cum tu te ocupi de vanzari, eu ma ocup de 
accidente usoare! In zilele bune fac si 1000 Euro pe zi!" Imi spune si reteta:
- masina inchiriata din Fetesti cu asigurare casco (imi confirma ca este din 
Fetesti)
- te plimbi la ora de varf pe inserat prin Bucuresti si alegi masini care vin de 
pe o strada cu cedeaza trecerea (doar soferul, mai sunt si variante cu frana 
brusca in coloana - masina era lovita si in spate) si ceva laterale
- se castiga bine din asta: "Am avut si copii de politisti si smecheri!
Nu tine nimic la politie!" imi spune tipul.
Ii fac o poza la masina din fata. Sare ca ars! Ii spun ca vreau sa ma asigur ca 
nu o sa apara probleme. Recunoaste franc: "Boss, ne-am inteles doar. Stai 
linistit."
Imi multumeste si dispare.
Incep sa zambesc si imi spun ca a mai aparut o meserie in Bucuresti!
Pazea domnilor soferi!
O zi fara incidente,
G..."


Metodă de contracarare și eradicare: 
- aștept de la voi un pic de imaginație pentru a contracara pașnic, deci, nu portarm, nu rangă și nu IML... nu!
Eu aș lua martori, probabil de pe drum pînă la secție, pentru ca individul să nu știe, vreo cameră se poate întâmpla să fie în intersecție, aș filma cu telefonul persoana și negocierea, apoi șpaga, și poate aș încerca să-i explic unde greșește și să-i ating coarda rușinii de faptele sale.
Doamne Ajută,
Ferește,
Îndreaptă!!!



Fraților îmi cer scuze.

Am primit reproșuri de la prieteni, pentru că nu pot să comment-eze.
Îmi cer scuze, aveam o bifă undeva unde nu trebuia.

Cu respect vă salut și vă aștept să comment-ați în voie.
Aștept metode și revolte.
Doamne Ajută poate schimbăm și îndreptăm ceva în draga noastră patrie, țărișoară, colțișor de rai, România!!!