America

Iubim America pentru că iubim România. Doar în America se trezesc valori adormite aici, lucruri normale sau firești aici acolo au conotații noi speciale rare, cele mai ascunse dorințe aici, acolo își găsesc împlinire. Numai în America atingând cu ochiul sculpturile lui Brâncuși te simți român absolut. Numai în America vorbitul limbii române te aruncă pe o culme a mândriei, deoarece ești catalogat misterios, legendar și puternic. Numai în America poți planta leuștean în curtea casei și să-l privești ca pe o raritate botanică. Numai în America poporul pe care îl urăști aici acolo îți devine drag. Numai în America dorul de țară este absolut, pentru că dorul crește proporțional cu distanța. ... Doamne Ajută.

wikileaks - wikipix - wikimix

wikimix se pare că odată ajuns în România, s-a perimat, a suferit un infarct, transformându-se într-un nou motiv de bășcălie. România mixează orice, transformă bune și rele, transformă bunele în rele, relele în bune, e ca un salon de nebuni, sau o cameră placată cu oglinzi de circ, în care totul devine tulbure, hilar, un fel de iad bine coafat, bine cosmetizat.


Să nu uităm totuși că Domnul este cu noi și putem dacă vrem să transformăm țărișoara asta într-o grădină a Raiului! Totul este să ne dorim!


Nădejdea, speranța, iubirea și smerenia sunt primul pas.
Să nu mai judecăm pe alții și să ne judecăm pe noi ar fi al doilea pas.
Rugăciunea ar fi al treilea pas... urmează nenumărați pași, pașii nu se termină niciodată, sau se termină atunci când nu-i mai contabilizăm, când mersul înainte devine o normalitate!
Pas cu pas vom ajunge unde ne dorim!
Să pășim înainte, nu înapoi!


Doamne Ajută!

revolta numărul 10 - spectatori, cinefili, filme

Cine nu este deranjat de mobilul uitat deschis al unui spectator în cinematograf? Dar dacă la mobilul acesta se mai și răspunde și se vorbește ca în stradă???
Cine nu este deranjat de foșnetul pungilor de mâncare din cinematograf? Dar dacă cineva sparge semințe și le scuipă pe jos?
Cine nu este deranjat de șoaptele a doi prieteni veniți împreună la film? Dar dacă chiar lângă urechea ta se află un "critic de artă cinematografică" care comentează fazele ca la meciul de fotbal, iar gașca lui râde în hohote?
Cine nu se simte jenat când cineva îți împinge cu genunchiul în scaun? Dar dacă simți și vezi lângă capul tău sau pe spătarul scaunului liber de lângă tine, două picioare, care tragic, pot fi și descălțate?

Nu mai spun nimic de covorul de ambalaje, popcorn și pet-uri ce dau de furcă angajaților cinematografelor după terminarea spectacolului!

Ei bine ce poți să faci decât să te revolți și să pleci din sală, riscând să deranjezi chiar tu spectatorii de bun simț din jur?
Ce poți să le faci celor șmecheri, celor cocalari, celor nesimțiți, ascunși în întunericul sălii de cinema???
Ei bine Dobro de la radio guerilla a găsit o soluție inteligentă!
Le face poze acolo în poziția deranjantă în care se află, iar apoi pozele le postează la "gazeta de perete" proprie, adică pe blogul său personal, pentru ca lumea să-i vadă și să-i rușineze pe acești "actori nefericiți și frustrați"!!!

Eu propun ca și completare să se facă o astfel de "gazetă de perete" în foaierul fiecărui cinematograf unde să poți atașa pozele printate ale acestor indivizi și individe. Poate așa le vine mintea la cap dacă sunt desconspirați!!!

Doamne Ajută!

Jocuri nevinovate?! angry birds

Revin cu un articol de pe http://cuvintelevii.blogspot.com, deoarece văd că se pregătește un film pe această temă: angry birds.
Oare și scenariul filmului va respecta una din temele câtorva niveluri, adică dărâmarea de Biserici???
Noi românii am trecut prin această realitate înainte de '89, acum de ce ar trebui să o trăim virtual, fantastic???
Mi se pare jignitoare chiar ideea de a introduce Biserici într-o poveste cu porci și găini!!!

Citez:

"Tehnologie înaltă, aplle prinde din ce în ce mai mult teren.

Dacă ai mac deja te simți alt om.

Dacă vrei să te joci, la mare căutare este un joc care la prima vedere este foarte interesant și îți dezvoltă ceva abilități ... diverse mai ales pentru cei mici. Jocul este nou, este de top și se numește angry birds.

Povestea este simplă. Porcii au furat ouăle găinilor. Găinile pornesc un război împotriva lor. Nivel după nivel, dificultatea crește, porcii sunt bine protejați de diverse construcții. Tu trebuie să-i bombardezi, să distrugi diverse construcții și să-i omori.

Fain și distractiv.

La unul din niveluri în schimb am crezut că întâmplarea face, să apară în construcția porcilor o cruce. Am crezut inițial că este o greșeală, un designer a creat întâmplător din lipsă de imaginație această imagine:

Ajungând la un nivel superior și găsind asta

 și întorcându-mă înapoi, am înțeles că nu este întâmplător și că simbolistica este clară porcii noștrii ca și în romanul acela cu pinguini parcă (Anatole France) erau cu credință, furaseră ei ouăle dar se apărau în mânăstiri, și în ce apare mai sus? o arcă a lui Noe și o cruce? dar de asta ce ziceți nu par a fi chiar troițele tradiționale românești???

ce să mai zic? mi-a cam trecut cheful de joacă și de relaxare! Dar copii care joacă pe tot globul acest joc?, Oare ce înțeleg? Care este mesajul???

Că crucea îi apără pe cei răi dar pentru puțin timp, pentru că poate fi înfrântă??? 

Că, creștinii sunt hoți???

Hai să-i omorâm cu ouă! (da în joc putem bombarda cu ouă aruncate din zbor de găini)

Interesantă coincidență vis-a-vis de ouă nu mai este mult până la Sfintele Sărbători de Paști, Învierea Domnului și tradiționalele ouă roșii vor fi pe mesele românilor!!!

Mă întreb oare daca ar fi apărut o moschee, o semilună? sau o stea evreiască, o sinagogă? care ar fi fost reacțiile, ce s-ar fi întâmplat? Ceva proteste de masă???

Nu-mi rămâne decât să spun. Rușine!!! producătorului care probabil este un anti-creștin convins. Rușine!!! companiei care i-a permis această persiflare a valorilor creștine. Și:

SFÂNTĂ CRUCE CARE AI PRIMIT HRISTOASE A O PURTA PE UMERI ȘI A TE ÎNĂLȚA PRE DÂNSA ȘI CU TRUPUL A TE RĂSTIGNI SĂRUTÂND-O LUĂM PUTERE ASUPRA NEVĂZUȚILOR VRĂJMAȘI!!!

DOAMNE AJUTĂ!!!

MĂICUȚĂ FECIOARĂ MARIE IARTĂ-NE CĂ RĂI SUNTEM!!!

SFINȚILOR ȘI ÎNGERILOR OCROTIȚI-NE!!!

PENTRU BIRUINȚĂ MULȚUMIRI!!!"

Nebuni? Gunoieri? sau Oameni de bun simț???

Astăzi ca niciodată am trăit satisfacția plăcută și caldă a confirmării că  nu sunt singurul nebun, singurul gunoier, singurul ciudat, așa cum am fost catalogat de mulți oameni cu capul pe umeri din jurul meu, când mă vedeau că ridicam de pe jos gunoiul "scăpat" de un necunoscut neatent pe jos, cu toate că coșul de gunoi se afla în apropiere!


http://www.realitatea.net/o-canadianca-a-fost-aplaudata-de-mii-de-oameni-pentru-ca-a-aruncat-o-sticla-la-cos-vezi-video_817862.html

O femeie a ridicat o sticlă de pe jos / FOTO: thesun.co.uk /de pe realitatea.net

Ce frumos, ce surpriză plăcută, ce înaltă dimensiune a bunului simț.
Mă simt impresionat la lacrimi alături de această femeie aplaudată de 2.000 de oameni!!!
Păcat că este una într-o mare de nepăsători!

O zi de mare sărbătoare!
Nu-i așa că suntem groaznici și decăzuți noi ceilalți, dacă această faptă ne impresioanează la lacrimi pe noi, cei ce privim această faptă ca și când am privi într-un acvariu, un pește pe cale de dispariție???

(probabil că la noi, nu se putea face acest test pentru că primul trecător ar fi adăugat încă un gunoi peste acestă sticlă, iar în 5 minute ar fi fost un morman greu de urnit, asta în caz că primul trecător nu i-ar fi dat un șut să zboare pe sub vreo masă sau în capul cuiva!!!)


Doamne Ajută! Dumnezeu și Maica Domnului și Sfinții să o premieze cu sănătate pe lângă aplauzele furtunoase ale omenirii!!!

Deșteaptă-te române!

Din anul sângeriu 1989, românii și-au ale un imn care să-i trezească din somnul cel de moarte al comunismului, care să marcheze trezirea generală care a avut loc atunci.  Totuși de atunci, poporul moțăie, moțăie, ... și din când în când chiar sforăie.

Pentru cine nu știe sau nu a citit versurile: Deșteaptă-te române!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

În aducere aminte pentru cei care în fiecare dimineață cântau la școli, în fabrici și uzine:

Trei culori, imnul național al republicii socialiste România:

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpîni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

Roșu, galben și albastru

Este-al nostru tricolor.

Se înalță ca un astru

Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume

Strîns unit și muncitor,

Liber, cu un nou renume

Și un țel cutezător.

Azi partidul ne unește

Și pe plaiul românesc

Socialismul se clădește,

Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace, să trăim.

Iar tu, Românie mîndră,

Tot mereu să dăinuiești

Și în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

De tristă amintire sunt și celelalte două Te slăvim Românie și Zdrobite cătușe care au fost imn național din 1948 până în 1977 și care au așternut întunericul peste imnul compus de Vasile Alecsandri:

IMNUL REGAL ROMÂN

Trăiască Regele

În pace și onor

De țară iubitor

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Țara Română! Doamne Ajută la trezirea culturală a copiilor tăi români de pretutindeni, ... dar mai ales al celor din blocurile cenușii, al celor fără de speranță.

Cuvintele rele și moarte.

Cuvintele proaste și mai ales înjurăturile, blestemele și răutățile perverse, șirete, subtile pe care le spunem, pe care le aruncăm cu mândrie și emfază, pe care le vărsăm pe gură în momente de fiară internă, de pauză de suflet, de clipă de antismerenie, sunt auzite de...
Palpabil prin apropierea fizică, sunt auzite de cel căruia îi sunt adresate. Pe acesta îl strică, îl perturbă în adânc, îl chircesc metafizic. În cel mai rău caz, aceste cuvinte, îl rănesc otrăvit, îi aduc ură în suflet și dorința răzbunării ... și de aici totul devine neprevăzut.
Colateral aceleași cuvinte, pot să răscolească spectatorii prezenți, chiar să smintească până și pe trecătorul involuntar prin zona conflictuală, perturbată, viciată.
Dar cel mai grav, aceste cuvinte nu se pierd în aer, nu se dizolvă în neant odată cu risipirea ultimului sunet produs de corzile lovite fără vină cu ură de ciocanul nebuniei, aceste cuvinte ating "Urechea" Lui Dumnezeu, sapă cu scris de foc în Cartea Nemuririi a Judecății Ultime, produc seisme dureroase, lacrimi de Sfinți și de Îngeri, metanii biciuite de călugări în noapte.
Cuvintele rele și moarte, devin povară pe umerii rugăciunilor îngenuncheate ale Măicuței Fecioare Maria.
Iar Dumnezeu nu este nepăsător!
Iar eu nu-mi doresc un Dumnezeu trist!
Așa că, un frate vă roagă! Nu omorâți cuvântul! Cuvântul este viu!

Bunica mea Dumnezeu să o ierte spunea: "Cuvântul rău, rănește în inimă, nu se uită și nu se poate șterge!" iar eu completez: Cuvântul rău este o palmă care înroșește sufletul, este un semn aplicat cu fier înroșit pe inima vie plăpândă a omului.

Doamne Ajută!

NU RĂZBOIULUI!!! NU RĂZBOIULUI!!! NU RĂZBOIULUI!!!

Spuneți nu războiului!
Spuneți nu terorismului!
Spuneți nu măcelului!

Să nu ucizi! este o literă din lege pe care se pare că mai marii lumii au uitat-o!
Câștigători ai premiului nobel pentru pace au spus da războiului, au spus da crimei, au spus da uciderii de semeni!
Unde sunt forțele de pace terestre?
Unde sunt încercările diplomatice?
Unde sunt negociatorii trimiși pentru calmarea spiritelor???
Și ce căutăm noi în acest conflict?

Doamne luminează pe mai marii lumii!
Să ne rugăm pentru pacea lumii!!!

Japonia - Samurai - Akira Kurosawa - Elisabeth Taylor - Cinema IUBIT

Zile grele pentru Japonia.
Lumea întreagă privește cu dragoste către acest popor maiestuos chiar regal, care trece prin clipe grele.
Mici și mari am avut momente în viață când ne-am simțit samurai, când am preluat ceva din atitudinea lor, din principiile sau din curajul nelimitat.
Eu unul am învățat de la ei loialitatea, loialitatea față de un partener, față de un prieten, față de o persoană iubită.
Este din ce în ce mai greu să fi un samurai al zilelor noastre!
Shogunii au murit, samuraii au murit și nici japonezii rămași nu o duc prea bine.

Astăzi îl sărbătorim pe unul dintre cei mai mari oameni de film (regizor, producător și scenograf) din lume, pe Akira Kurosawa, acest samurai nemuritor al cinematografiei.

Acum 101 ani se năștea marele Kurosawa și în curând pe 1 aprilie îl vom sărbătorii pe cel care i-a fost actor și prieten în carieră Toshiro Mifune (91 de ani de la naștere).
Iată și ochii violeți s-au închis astăzi. Elisabeth Taylor a trecut în lumea celor adormiți!

Dumnezeu să-i odihnească și să-i primească cu cei drepți!!!

Război și pace

Oameni și animale.
Oameni și animale conviețuiesc alături de când i-a făcut Dumnezeu.
Omul învață de la animale.
Animalul învață de la om.
Animalul ucide pentru supraviețuire, pentru hrană, pentru apărarea teritoriului, pentru a-și salva viața. Animalul ucide instinctual.
Omul ucide pentru supraviețuire? pentru hrană? pentru apărarea teritoriului? pentru a-și salva viața?
Oare omul ucide și el instinctual? Asta ar însemna că sufletul dispare.
Nu! pentru că omul are suflet, are conștiință!
Deci omul ucide perfect conștient.
Omul ucide din dorință?
Oameni șefi, ordonă oamenilor subalterni, să ucidă oameni dușmani.
Oamenii subalterni, care ucid direct cu mâna lor, au conștiința împăcată că execută un ordin!
Oamenii șefi, au conștiința împăcată că nu și-au murdărit mâinile proprii cu sânge și că au luat decizia corectă!
Oamenii dușmani care ucid, au conștiința împăcată că au ucis pentru a-și salva viața, pentru apărarea teritoriului!
În acest timp alți oameni spectatori se împart în două tabere, unii le acordă votul oamenilor care ucid atacând iar alții le acordă votul oamenilor care ucid apărându-se! Astfel devin și ei părtași la crimă, fie de o parte fie de cealaltă. Alții ucid cu indiferența, dar indiferent fiind înseamnă că accepți crima.
Prea puțin sunt cei care spun NU uciderii de oameni, NU războiului!
Dumnezeu ne-a lăsat liberul albitru.
Oameni, care se cred dumnezei,  ne limitează acest drept la liber-albitru.
De când Cain l-a ucis pe Abel, nimic nu s-a schimbat!!!
Și mă întreb, care este diferența dintre om și animal?
Unde sunt mii de ani de cultură, de filozofie, de psihologie, de evoluție tehnologică dacă omul nu se schimbă, omul devine același Cain simplu, același suflet acoperit de ură față de fratele său, același om care ucide.
Cine valorează sufletește mai mult: O bătrână neștiutoare de carte, care se roagă la Dumnezeu pe prispa casei? Sau un politician, cult, bogat și puternic???

Petrolul se va termina, războiul nu, crimele nu!
Iisus a venit, a fost printre noi, a știut ce se va întâmpla, a dat un exemplu, a fost ucis pentru iertarea păcatelor noastre, apoi a Înviat!
Am fost atenționați! Am fost sfătuiți! Am fost ajutați! Am fost iubiți!
Iar noi am răspuns cu ură, cu dispreț, cu crimă!

...dar va veni pentru toți la sfârșitul vremurilor Dreptul Judecător!
Atunci va fi întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.


Iisus Hristos i-a spus Sfântului Siluan: "Țineți mintea în iad și nu deznădăjdui" pentru a câștiga raiul.
Noi se pare că ne țineam mintea în rai, plăceri, satisfacții, bunătăți, averi, trai ușor și liniștit, lene, deznădejde când avem probleme și greutăți, ură și dispreț, invidie și cârtire. Ne credem mici dumnezei și vom moștenii iadul.


Doamne Ajută și Ferește!!!
Dă Doamne Pace și Liniște Pe Pământ!

Primăvara de GeDe

Primăvara 
de GeDe

Primăvara a venit,
Blănuri noi au răsărit,
Ce păcat, ce păcat
Că lupii nu s-au schimbat!

Vai!, vai!, vai!
Și vai!, vai!, vai!
Cum ajungem noi în rai?
Doar cântând frumos din nai?

Astenia a-ncolțit în noi,
Vedem la televizor doar strigoi,
Ce păcat, ce păcat
Pentru sângele vărsat!

Polito-zauri de diverse rase,
Ne aduc foamea în case
O s-ajungem toți în iad,
C-am uitat cuvântul RAD

Revoltați și revoltate
Stăm pe forum ne dăm coate
Vai!, vai!, vai! și vai!, vai!, vai!
Nu știu Hai! și nu știu Tai!

Dar când nervii vineții
Dinții iute vor scrâșnii,
Sângele va șiroii
Mămăliga va unii!

Din iad ne vom revenii,
Și noi toți atunci vom știi,
Să nu mai strigăm doar VAI!
Hai să RAD! și Hai să TAI!

Doamne Ajută!

La coadă, ... din nou la coadă ... o să cadă

Sunt aproape de Primăverii, un parc nou amenjat cu mobilier pentru joacă mult mai mare ca oricare din București, copii se joacă liniștit, la număr vreo 5 în ditamai spațiul.  În alte cartiere, o îmbulzeală imensă, copii stau la coadă să prindă loc pe leagăne, așa cum la Universitate stau cu pliculețele goale de cafea în mânuțe, cuminți, ca să primească căni de plastic mari, frumos colorate, cu firma la care se face reclamă scrisă artistic, atractiv, gratis.

Sărăcia să fie de vină??? Criza???

Eu, urăsc cozile! Cozile se formau în noapte, doar ușa raiului-aprozar sau raiului-alimentara sau raiului-hală, era luminată de un bec puternic. Acolo din când în când câte o grăsancă sau un grăsan în halat alb învechit sau pătat de sânge măcelăresc, ieșea împingând ușa în valul de oameni flămânzi sau scotea capul regesc de om puternic care împarte dreptatea și dreptul la un stomac alinat și anunța: Să aveți răbdare, că e pentru toată lumea, sau Așteptați că trebuie să vină, sau Dacă spargeți geamurile nu mai vindem nimic!

Părinți cu lacrimi în ochi strângeau din dinți și cereau îndurare.

Toți eram egali în fața foamei!!!

Ăsta a fost de fapt comunismul. Egalitate și fraternitate în fața foamei.

Stăteam la trei patru dimineața pe scăunel, mă împingeam în fratele meu mai mare, tremuram de somn, … pentru ca ai mei, să primească doi pui în plus, sau două tacâmuri sau … ce băga, pentru că nu se știa niciodată, tot timpul aveam surprize.

Victorioși intram cu sfintele pungi cu mâncare în casă!

Doi tipi în vârstă, probabil bunici, stau pe o bancă și discută despre cum pe vremuri de demult mâncau pâine cu mămăligă. Ciudat pentru zona asta unde stau elitele!?

În fine să revin. Priveam copacul din fața mea în bătaia Sorelui puternic, prea puternic pentru martie. Și ireal m-am văzut lângă scoarța lui pătată cu mușchi galben cum pun mâna pe el și deodată totul se prăbușește ca într-un film bine prelucrat. Toate obiectele încep să cadă în sus, imaginea se răstoarnă. Pământul stă ca un balon agățat de acești copaci. Eu mă agâț de el ca să nu cad în cer, și alunec încet pe scoarța lui.  Mă țin cu ghearele de dragul meu copac care devenise rădăcină înfiptă în cer, și avea acea frumoasă coroană un Pământ întreg… alunec, mă simt totuși de parcă în îmbrășișarea mea încerc să țin strâns copacul, să-l susțin să nu se frângă. Degeaba efortul, El este ușor ca un balon de parc cu heliu.

Totuși la coadă am avut frumoase experiențe:

Poate chiar prima experiență sexuală de puber atunci când în înghesuială stând cu mâinile la spate, am sințit atingerea unei fete, odihnind la mine în palmă. Am fost ca paralizat pentru minute bune neputând să fac nici un gest...

Sau una din primele frumoase experiențe de libertate. Am simțit fiorul ei, când în noapte o mașină străină a trecut în viteză pe lângă coadă. Nimeni nu m-a crezut că pe geamul din spate era scoasă o cameră de filmat, că fiind un puști de unde puteam să știu cum arată???

Doamne Ajută

Japonia: Înainte și după nenorocire

Derulați cu mouse-ul
http://www.abc.net.au/news/events/japan-quake-2011/beforeafter.htm

Să ne rugăm pentru japonezi și pentru Japonia și să sperăm că Dumnezeu va asculta rugăciunile noastre și va ajuta ca o castrofă nucleară să nu aibă loc!

Doamne Ajută și Luminează sufletul poporului japonez!
Maica Domnului și toți Sfinții să-i ocrotească, au mai plătit greu pe vremuri în al doilea război mondial ... 

Revolta numărul 9 - Frica de Dumnezeu sau de semeni???

De când cu evenimentele groaznice din Japonia, televiziuni și radiouri își pun întrebări existențiale:
Ar trebuie să ne fie frică de Dumnezeu? Există Dumnezeu? De ce îngăduie astfel de lucruri? De ce trebuie să avem un Dumnezeu de care să ne fie frică?
Eu unul vă spun că mie îmi este mai frică de oameni, de semeni, de frică în adevăratul sens al cuvântului frică, ca: Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar (dacă mergem lа DEX ), sau mai exact aș spune, stare de neliniște pe care omul o creează în jurul lui tocmai din cauza dualității interioare pe care o deține, balanța binelui și răului și a lipsei lui de discernământ în alegerea binelui în fața răului.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                
Exemplul clar apărut zilele acestea și mediatizat este cazul domnului Csibi Barna (lider se pare al gărzii secuiești) care a judecat și spânzurat în fața unei audiențe formată mai mult din copii, pe Avram Iancu, catalogat de el ca fiind criminal împotriva umanității și genocid. Astfel de acțiuni fără discernământ pot provoca tensiune și chiar duce la acte necugetate din partea unor naționaliști extremiști. Sunt păreri care afirmă chiar, că de fapt, acțiunea, ar fi o conspirație care să provoace tulburare și reacțiune din partea unor naționaliști sau o altă deturnare a atenției de la alte evenimente interne mai importante.
Eu cred totuși că la unii sângele începe să fiarbă, de aceea au ieșiri de acest gen! Îmi este greu să cred că sunt folosiți pentru diversiuni.

Nu înțeleg de ce turcii sunt atât de prietenoși cu românii, mai ales că acum sunt foarte mulți, sunt o etnie destul de serioasă. Să iasă în stradă de ziua Turciei și cine știe ce să facă din Ștefan cel Mare și Sfânt sau altul ca el, care a tăiat la turci ca la spicele de grâu???
Sașii ar trebui să ne urască mult mai mult și dimpotrivă au fost ca frații noștrii în Ardeal, și și-au lăsat și gospodăriile și acareturile moștenire când au plecat în Germania (multe au ajuns la țigani).
Cred că ungurii au totuși o problemă! Excesele lor sunt ciudate !!! Eu sunt revoltat de modul lor de a pune problema.
Bunicul meu care este un sfert maghiar și fiind căsătorit pe vremuri cu o unguroaică, prieten foarte bun cu foarte mulți dintre ei îmi povestea cu vocea îndurerată, cum în al doilea război mondial, în Turda parcă, maghiarii tăiaseră capul unui român și jucau fotbal cu el… Deci satana lucrează… Bunicu însuși putea să-i urască și pe români și pe maghiari pentru că a fost nedreptățit de ambele popoare. A luptat în armata maghiară, apoi când a fost față în față cu românii, a dezertat și a luptat pentru armata română pentru că aici s-a născut, aici avea familia, aici lupta fratele lui geamăn, care lupta pentru români și care a murit în Tatra lа final de război. Deci totul depinde foarte mult, de caracterul omului.
Doamne Ajută să fim mai buni ca ei și să nu ne supere că imediat ajungem la Budapesta peste ei!
Am să vă spun acum de ce ar putea Bunicul meu să urască ambele nații? Pentru că nici una nu a fost de acord să-i acorde drepturi de veteran de război acum în anii 2000 ai civilizației și globalizării. Ungurii l-au trimis la români să-și ceară drepturile iar românii la unguri și vorba aia fratele lui geamăn, Dumnezeu să-l odihnească, un Erou!, a murit in Tatra pentru țărișoara asta. A fost ciuruit sită cu mitraliera de nemți, de nimeni nu știe pe unde îi zac osemintele. Doar un coleg de arme a văzut scena și a povestit-o mai departe.
Sunt revoltat și că în Ardeal mi se vorbește ungurește chiar dacă eu nu știu, că sunt privit ca un străin în țara mea, că mic fiind și trăind lângă ei, vorbeau în altă limbă în fața mea și eu nu înțelegeam; și că fiind la ei în țara lor se comportau superior și ciudat.
Dragul meu Csibi Barna, Avram Iancu și Horia sunt pictați în Biserici din cele mai vechi timpuri (fără cunună nefiind canonizați) de ce vrei tu să ne schimbi mentalitatea nouă și copiilor noștrii? Ar trebui să fiți mândrii că sunteți români trăind în România, apoi să fiți mândrii că sunteți maghiari!

Frica față de Dumnezeu?! eu cred că este de fapt frica față de noi, de păcatele noastre, de răul acumulat în noi, frica de o pedeapsă pe care singuri ne-o dăm inconștient. 


Frica, odată cu Noul Testament, prin faptul că Iisus a luat asupra lui păcatele strămoșești, s-a transformat în iubire. Eu cred că trebuie să ne fie frică de Dumnezeu așa cum ne este frică de soție. Sentimentul ar trebui să fie același, ca atunci când nu-ți înșeli soția de frică: de frică ca respect și ca iubire, ca și curaj de a alege ceea ce este bine, de a discerne, cu toate că răul și păcatul este tentant, mai plăcut, mai ușor de făcut.
Frica față de Dumnezeu mai poate fi și frica ca admirație și ca supunere în fața măreției, în fața necuprinsului, în fața absolutului și perfecțiunii. În rugăciunea de Duminică spunem că inima se bucură și se desfătează când stau și cuget, cum că numai Tu Însuți ești Dumnezeu Atotsfânt, Atotînțelept, Atotputernic, Necuprins încât nici o bunătate și nici o mărire nu-ți lipsește.


Cum oare ar fi viața fără obstacole, necazuri, căderi? Nu ar fi oare monotonă? Nu l-am uita pe Dumnezeu? 
Fără un drum greu pe stânci abrupte, ar exista oare odihna la final de drum și mulțumirea sufletească a reușitei? Întrebări sunt multe, iar răspunsuri tot multe, important este să nu cădem în deznădejde sau în ispita de a ne crede dumnezei.  


Eu nu cred, că Dumnezeu care este definiția bunătății, poate provoca rău creațiilor sale, copiilor săi!


Undeva eu cred că tot omul este de vină și bine-nțeles lupta continuă și neobosită a diavolului!    


Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului ci îndreptarea sa!                       


Dumnezeu nu ne vrea nici proști și nici fricoși!                                                  
                                        
         

Revolta numărul 8 - Iubirea și Iubire

Iubirea și iubire
Prima, iubirea, este un sentiment înălțător, creator, mântuitor.
Pe când Iubire strigat în gura mare pretutindeni prin cartiere a început să fie noul tipar, model, tic verbal, parolă, uniformă a tinerilor mai mici sau mai mari.
Domnule!!! Doamnă!!! Domnișoară!!! Iubiții mei!!!!

Iubito!
Iubitule!
Așa este corect să ne exprimăm, în cel mai rău caz, dacă aghiuță chiar ne scormonește să fim comuni, globalizați! Nu individuali, nu persoane, nu valori unice, ci vom deveni entități efemere!
Dar asta sigur în timp va omorî misterul iubirii, dragostei, credinței!

Iubire este DEPERSONALIZARE este aproape o înjurătură, o înjurătură mascată.
Erau mai frumoase și corecte, de o mie de ori mai binecunoscutele FĂI sau PISI sau FATĂ!!!
Iubire mă macină în suflet fraților.
Te iubesc nu este o declarație de aruncat în vânt, în ghena discuțiilor de la butic când primești restul la bere.
Nu spun Iubire strânge-mă în brațe! Iubire dă-mi farfuria de ciorbă! Iubire ține punga! Iubire uite restul aici! Ce faci iubire?!???
Aloooo!!!!!!!!
flower power de ghetou!
Deschideți-vă urechile și sufletul!
Sunteți fiecare din voi unici, iubitele voastre sunt unice, iubiții voștrii sunt unici!
Nu aduceți un termen de piedestal, de tron, de șoptit noaptea la ureche, de gândit în rugăciune, în glodul cotidian, în tomberonul necredinței, în iluzia pe care o trăiți de mici dumnezei ai clipei!

Haideți să mergem la DEX cum zicea comisarul din Polițist adjectiv:

iubire = sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor...


Deci iubire este un sentiment. Cum să transform un sentiment în persoana de lângă mine, străină sau cunoscută?
Culmea, acest termen este folosit în mod special și în relațiile dintre tineri:
Adică:
Iubire, vino la mine! și de fapt am vrut să spun: Iubire tocmai am trecut pe la vecina și am gâdilat-o un pic să nu se plictisească că bărbatul ei este în delegație!
Iubire întârzii un pic la servici, am ședință! și de fapt: Iubire stau să flirtez un pic cu secretara, poate o înghesui în birou la șefu!
Iubire am lucrat din greu azi! adică: Iubire am rupt-o pe aia pe chat și poate mă văd cu ea în pauza de masă mâine să văd dacă am cu cine să te înlocuiesc!
Halal iubire! Halal sentiment!

Ca să vă înveselesc puțin, o întâmplare care mi-a venit acum din memorie despre sentiment. Pe vremuri un țigan lăutar într-o cârciumă de fițe, unde am fost invitat la o zi onomastică, (de unde am plecat consternat că oameni de o anumită valoare au putut sărbătorii astfel aruncând cu banii munciți cu greu în aer, dar nu despre asta este vorba), ei bine, lăutarul a dat dedicația: Pentru Sentiment și prințesa lui fără număr, număr, număr.
Greu mi-am dat seama că Sentiment era o persoană în carne și oase....
Și eu care am crezut că lăutarul era om de cultură și ca și vechii poeți antici binecuvântau muzele, harul, calitățile spirituale, simțămintele înalte, ....!!!

Doamne Ajută!!!

Bună, ce faci?

Premieră la Patria.
Mulți tineri, sală plină!
În timpul filmului aplauze de trei ori! Spontane!
Românii au demonstrat că știu să încurajeze pe cei care vor să facă artă, fie ea și cinematografică, la final au aplaudat îndelung până când și numele ultimului participant a fost derulat pe ecran.
Românii au dovedit că pot să aibă un stil nou, viu, propriu, chiar dacă genul comedie romantică, până acum nu a fost abordat, asta probabil pentru că spectatorii de film românesc sunt obișnuiți cu o anumită atmosferă, un anumit tipic. Hai să zicem că este un pic exclusivist acest segment de public. Iar americanii sunt experți la acest gen. Așa că de ce să încerci un substituent?
Totuși dacă curiozitatea vă gâdilă, duceți-vă să-l vedeți.
Nu este original 100%, normal, fiecare om are o moștenire culturală, fiecare elev are un profesor, fiecare sculptor are un model, până și Dumnezeu a creat omul folosindu-se de El ca model.
Filmul merită! Merită pentru montaj, merită pentru secvențele unice, merită pentru cadre și muzică combinată cu artă, merită pentru glumițele din care mi-a rămas cu zâmbet una:
soțul spune
-Dacă am mâncat două înghețate cu ea pe stradă asta nu înseamnă că am făcut sex!
soția spune
-Nici dacă mănânci trei mese pe zi cu nevasta acasă asta nu înseamnă că faci sex!
nu este reproducere 100%, dar pe aproape.
 și
Rețeta este gustoasă! Filmul te ține captivat ca și un dragon cu prada în dinți!
Încurajați filmul românesc!!!
Încurajați cinematografele românești, care țin de România Film!
România are și va avea un mare cuvânt de spus în cinematografia internațională!
România este valoroasă și are o paletă largă de valori, un curcubeu chiar!

citate de final lafel ca , dar din comedia romantică a zilei:

Iliescu de ziua lui a spus: Nu trebuia să avem o situație politică mult mai clară, mai limpede???
întrebarea care mi-o pun: A fost clară și limpede vreun moment timp de 22 de ani???

Vanghelie a spus: Ar trebui să creem un brand nou, la fel de bun ca brandul Ion Iliescu!
întrebarea care mi-o pun: Cine a creat brandul Ion Iliescu?

Iliescu a spus: - Oricine ar fi mai bun ca Băsescu la conducerea țării!
Întrebarea care mi-o pun este: - Oare el știe că exact așa se spunea despre el când era președinte???

Întrebarea care mi-o pun la final este: - Oare se poate schimba clasa politică în totalitatea ei, 100%???

Doamne Ajută!

Revolta numărul 7

Dacă regret ceva din regimul mort pe 25 decembrie 1989, ar fi următoarele:
Însuși ideea de regret îmi dă o stare inconfortabilă când mă gândesc la oasele albe ale martirilor din pușcăriile comuniste, sfinți ce încă n-au fost dezgropați prin cine știe ce codru. Probabil că se odihnesc acolo între cer și pământ, în miros proaspăt de frunze moarte și ferigi, de ciuperci și de cetină, de ploaie și de verdele mușchiului de pe stânci. Nu le este dor de răutatea din noi...

Să-mi revin și să regret:
-fantasticul celor două gălbenușuri dintr-un singur ou pe care îl izbeam de două trei ori ca să se spargă, după ce dădeam jos micul găinaț cu pană atașat. Acum le țin cu grijă cu o presiune egală, măsurată atent de degetele mâini drepte, ca să nu se crape decât în tavă, cu grijă deosebită, de la 3mm înălțime, să nu se destrame albușul pardon gălbenușul, pardon galbușul, o nouă definiție de galben.

-roșiile inegale, crăpate de soare, pe care le țineam cu ambele mâini și din care mușcam cu poftă, carne roșie și zeamă și sâmburi strălucitori. Acum le mâncăm în amintirea celor care au fost, scoțînd sâmburii chinuiți care încolțesc înainte de vreme de sub petele maronii și moi ca punguțele de puroi de la bătături.

-ciorba grasă și aburindă de pe aragaz, cu cartofii gălbui cuburi solide perfecte, carne de găină roșiatică un pic zgârciuită... Azi fierbinte te arde ca fierul înroșit pe limbă, pentru că ai luat o lingură întreagă crezând că-i rece dacă nu vezi pic de abur după ce ai scos-o din minunea de cuptor cu microunde pe care îmi vine să-l arunc pe geam ... și privesc la carnea prăfoasă a puilor egali perfecți țiplați.

-un pepsi mic, să simt sticla de sticlă după ce am scos dopul de tablă, iar bulele mici să se ridice bezmetic și să sară înțepătoare în nas. Acum mă uit la sticla de 2 jumate și nici măcar o unduire de prietenie a unei bule nu mă privește zâmbind, cu toate că dopul l-am scos acum două minute.

-un ardei capia, un ardei roșu care să nu fie mustit și stafidit la vârf și care să-mi facă dinții să scrâșnească de plăcere, nu să am senzația că, cumpăr  un simbol, tot timpul tricolorul la pungă.

-aș vrea ca usturoiul să nu-mi mai coloreze răcitura, piftia în verde de parcă ar fi otrăvită,

-aș vrea ca pâinea să se rupă în felii cu fâșii mici și moi, albe și să nu prindă culori de curcubeu a doua zi în pungă, că nu este full hd cu leduri ...
....

ha! fac ca Al Pacino.
ce regrete culinare am! de parcă numai pântecele ar fi important.

Trezește-te e săptămâna albă și în curând care mai de care ne vom înfrupta din tofu, din soia, din salamuri și pateuri vegetale, imitații a imitațiilor pe care le consumăm, un post de prost îmbuibat de nemulțumit revoltat. Atunci nu va mai conta E-ul, soia modificată genetic, coșenila roșie a fermelor de gândaci,...

Poftă mare!
Și fiți români în mâncare și în post!
Piețe mici, producători locali, mici fermieri, își fac loc, printre hipermarketurile sufocante și sufocate de câștig și burtoșii pântecoși cu maieurile cocoțate peste buric și cu bmw-uri negre și obosite la poartă.
Doamne Ajută-ne să răzbim!
Doamne Ajută!