Revolta numărul 6

Am ajuns la concluzia că nu este bine să fi în concediu în București, nici voit, nici nevoit.
Am ajuns aici, deoarece, dacă ești un om activ, începi să umbli, să faci - să dregi, să analizezi mai atent ce se întâmplă în jurul tău, să fi mai critic, lucruri pe care dacă ai fi la servici nu ai avea timp să le faci și să le observi, iar găletușa stresului oricum ar fi deja plină ca să mai simți ceva.

 Acum câteva săptămîni într-o dimineață m-am uitat afară pe geam și am fost cam neliniștit. Probabil că o conștiință globală mă împungea. Nu vreau să mă laud că aș avea cine știe ce viziuni sau puteri supranaturale dar în dimineața aceea ceva mă rodea și i-am spus soției: Se întâmplă ceva, este prea multă liniște în lume!
Într-adevăr ceva nu se potrivea cu starea economică globală, ceva lipsea din echilibrul general, o tensiune creștea ... În fine pe la prânz am aflat de un atentat la Moscova, după care de ceva mișcări în Africa, apoi a urmat această dezlănțuire care astăzi se pare că ia amploare...
Totuși ceva nu se pupă! După scuturarea telurică economico politică de acum 20 de ani, îmi vine greu să cred că valul a stat ca suspendat în aer 20 de ani ca atunci când apeși "pause" la un film și abia acum cineva a dat "play" și valul și-a continuat unduirea.

Să închid totuși paranteza că nu despre asta vroiam să vă scriu.
Vroiam să vă scriu despre angajații băncilor, de cei care interacționează cu clienții direct.
Știați că există bănci în care procedura nu îi lasă pe angajați să își schimbe eticheta, amabilitatea sau procedurile chiar dacă clientul este nebun? Da există. Există mult profesionalism la cei care pe lângă faptul că sunt angajați, au și cei șapte ani de acasă și își iubesc și lucrul la care merg în fiecare zi.

Dar există și reversul medaliei. De obicei eu când intru într-o bancă sunt un pic nervos și încruntat, pentru că de exemplu mă enervează unele bug-uri din sistem la care cred că nu le poate veni nimeni de hac, pentru că există un consum inutil de hârtie când totul se poate face mult mai ușor fără să curgă cerneală, pentru că bodyguarzii își asumă rolul de consilier clienți iar angajații băncii nu reacționează, pentru că mulți angajați nu cunosc procedurile specifice funcției deținute, pentru că dacă te duci cu valută la casierie, cei mai mulți casieri îți schimbă banii fără să te întrebe ce operațiune vrei să faci.
Astăzi am fost la o bancă din Kaufland Floresca unde am vrut să schimb și eu o bancnotă de 20 de dolari. Mare chestie, ar fi trebuit în 10 minute să uit deja că am trecut pe acolo.
Dar nu lucrurile au stat altfel și într-o oră am fost epuizat nervos. Program de alăptat cum spun eu, de la 9 și 30, deci a trebuit să mă învârt prin fața băncii vreo jumătate de oră. Nu eram singur. La 9 și 30 deja era o coadă de vreo 6 persoane. La 9 și 40 un bodyguard ne bătea cu degetul nervos de dincolo de geam în afișul mic pe care scria închis, de parcă noi orbi nu vedeam că în bancă este beznă și că trăgeam de ușă degeaba. La intrare nici un zâmbet, nici o scuză, nimic. Respect uitat acasă. Ne așezăm frumos la coadă. Ultimul client intrat după mine, agitat ne roagă pe noi să-l lăsăm să întrebe ceva. Îi permitem și întrebă cu voce ridicată ce trebuie să facă pentru că seara trecută cardul i-a rămas blocat în bancomat. Domnișoara care muncea cu sârg deja mormăie ceva. Noi ceilalți îi spunem tipului să repete întrebarea că nimeni nu înțeles nimic. Timp de 10 minute domnițoara îi explică:
-Nu are cum să rămînă cardul în bancomat. Bancomatul nu are spațiu de depozitare pentru carduri și trebuia să așteptați până iese, pentru că așa probabil că vi l-a luat următorul client.
Omul se enervează spunând că a stat mult timp lângă bancomat, l-a butonat, dat bancomatul nu i-a restituit cardul și a sunat undeva și l-a blocat.
-Așteptați atunci pînă vine consilierul de clienți.
Apare și consilierul de clienți după ce bodyguardul, normal, a preluat el acest post. Se duc pînă și la infoul de la Kaufland să întrebe dacă nu s-a găsit un card.
Atenție apare maestrul care cu aceleași explicații, se duce la bancomat și minune extrage cardul omului.
Concluzie: erau varză!

Ajung după alte 15 minute la ghișeu. Înmânez pașaportul și cei 20 de dolari. Apare prima întrebare ironică după priviri lungi în pașaport inclusiv la vize (oare de ce? de curiozitate?)
-Nu sunteți cetățean român?
-Ba da, dar buletinul este la poliție la schimbat.
Totuși iritarea îmi crescuse deja peste o limită admisibilă și întreb și eu ironic pentru că tipa butona la calculator cu un aer de vedetă:
-Dar de ce m-ați întrebat, nu pot să schimb cu pașaportul?
Casiera țîfnoasă răspunde:
-Avem și noi proceduri, credeți că vă întreb așa să mă aflu în treabă. Eu sunt trasă la răspundere. Nu nu puteți.
Asta-i culmea ea îmi spune că nu se poate în timp ce completează datele din pașaport și trage pașaportul la xerox. Să înțeleg că sun un șeic persan și îmi face un mare favor.
În timp ce-i spuneam că pe tot globul ăsta poți face acest lucru cu pașaportul sau chiar cu carnetul de conducere în țările cu capul pe umeri, îmi alunecă privirea pe un anunț din dreapta: Pentru schimbul valutar aveți obligatoriu nevoie de un act de identitate BI, CI, pașaport, etc.
Îi citez casierei textul în timp ce îmi înmânează leii, iar ea cu textul pregătit spune:
- Pașaportul este valabil pentru cei de alte cetățenii, nu pentru români.
Inutil să mai aștept răspunsul la întrebarea Unde scrie? Îi spun totuși răzbunător și revoltat, ar trebui să vă fac totuși o mică reclamație pentru deschiderea cu întârziere și...
-N-aveți decât nu e vina mea. Am avut firma care ridică încasările în interior. Ce vroiați să stați cu ei aici în interior.
Nu mai comentez, suntem aici și nu în altă parte. Sunt români de-ai noștrii, în sisteme de-ale noastre. Să-i iertăm că or fi stresați și obosiți...cu toate că lumea se salută pe stradă:

-Ce faci mai ai servici???

Doamne Ajută!