Cuvintele rele și moarte.

Cuvintele proaste și mai ales înjurăturile, blestemele și răutățile perverse, șirete, subtile pe care le spunem, pe care le aruncăm cu mândrie și emfază, pe care le vărsăm pe gură în momente de fiară internă, de pauză de suflet, de clipă de antismerenie, sunt auzite de...
Palpabil prin apropierea fizică, sunt auzite de cel căruia îi sunt adresate. Pe acesta îl strică, îl perturbă în adânc, îl chircesc metafizic. În cel mai rău caz, aceste cuvinte, îl rănesc otrăvit, îi aduc ură în suflet și dorința răzbunării ... și de aici totul devine neprevăzut.
Colateral aceleași cuvinte, pot să răscolească spectatorii prezenți, chiar să smintească până și pe trecătorul involuntar prin zona conflictuală, perturbată, viciată.
Dar cel mai grav, aceste cuvinte nu se pierd în aer, nu se dizolvă în neant odată cu risipirea ultimului sunet produs de corzile lovite fără vină cu ură de ciocanul nebuniei, aceste cuvinte ating "Urechea" Lui Dumnezeu, sapă cu scris de foc în Cartea Nemuririi a Judecății Ultime, produc seisme dureroase, lacrimi de Sfinți și de Îngeri, metanii biciuite de călugări în noapte.
Cuvintele rele și moarte, devin povară pe umerii rugăciunilor îngenuncheate ale Măicuței Fecioare Maria.
Iar Dumnezeu nu este nepăsător!
Iar eu nu-mi doresc un Dumnezeu trist!
Așa că, un frate vă roagă! Nu omorâți cuvântul! Cuvântul este viu!

Bunica mea Dumnezeu să o ierte spunea: "Cuvântul rău, rănește în inimă, nu se uită și nu se poate șterge!" iar eu completez: Cuvântul rău este o palmă care înroșește sufletul, este un semn aplicat cu fier înroșit pe inima vie plăpândă a omului.

Doamne Ajută!