La coadă, ... din nou la coadă ... o să cadă

Sunt aproape de Primăverii, un parc nou amenjat cu mobilier pentru joacă mult mai mare ca oricare din București, copii se joacă liniștit, la număr vreo 5 în ditamai spațiul.  În alte cartiere, o îmbulzeală imensă, copii stau la coadă să prindă loc pe leagăne, așa cum la Universitate stau cu pliculețele goale de cafea în mânuțe, cuminți, ca să primească căni de plastic mari, frumos colorate, cu firma la care se face reclamă scrisă artistic, atractiv, gratis.

Sărăcia să fie de vină??? Criza???

Eu, urăsc cozile! Cozile se formau în noapte, doar ușa raiului-aprozar sau raiului-alimentara sau raiului-hală, era luminată de un bec puternic. Acolo din când în când câte o grăsancă sau un grăsan în halat alb învechit sau pătat de sânge măcelăresc, ieșea împingând ușa în valul de oameni flămânzi sau scotea capul regesc de om puternic care împarte dreptatea și dreptul la un stomac alinat și anunța: Să aveți răbdare, că e pentru toată lumea, sau Așteptați că trebuie să vină, sau Dacă spargeți geamurile nu mai vindem nimic!

Părinți cu lacrimi în ochi strângeau din dinți și cereau îndurare.

Toți eram egali în fața foamei!!!

Ăsta a fost de fapt comunismul. Egalitate și fraternitate în fața foamei.

Stăteam la trei patru dimineața pe scăunel, mă împingeam în fratele meu mai mare, tremuram de somn, … pentru ca ai mei, să primească doi pui în plus, sau două tacâmuri sau … ce băga, pentru că nu se știa niciodată, tot timpul aveam surprize.

Victorioși intram cu sfintele pungi cu mâncare în casă!

Doi tipi în vârstă, probabil bunici, stau pe o bancă și discută despre cum pe vremuri de demult mâncau pâine cu mămăligă. Ciudat pentru zona asta unde stau elitele!?

În fine să revin. Priveam copacul din fața mea în bătaia Sorelui puternic, prea puternic pentru martie. Și ireal m-am văzut lângă scoarța lui pătată cu mușchi galben cum pun mâna pe el și deodată totul se prăbușește ca într-un film bine prelucrat. Toate obiectele încep să cadă în sus, imaginea se răstoarnă. Pământul stă ca un balon agățat de acești copaci. Eu mă agâț de el ca să nu cad în cer, și alunec încet pe scoarța lui.  Mă țin cu ghearele de dragul meu copac care devenise rădăcină înfiptă în cer, și avea acea frumoasă coroană un Pământ întreg… alunec, mă simt totuși de parcă în îmbrășișarea mea încerc să țin strâns copacul, să-l susțin să nu se frângă. Degeaba efortul, El este ușor ca un balon de parc cu heliu.

Totuși la coadă am avut frumoase experiențe:

Poate chiar prima experiență sexuală de puber atunci când în înghesuială stând cu mâinile la spate, am sințit atingerea unei fete, odihnind la mine în palmă. Am fost ca paralizat pentru minute bune neputând să fac nici un gest...

Sau una din primele frumoase experiențe de libertate. Am simțit fiorul ei, când în noapte o mașină străină a trecut în viteză pe lângă coadă. Nimeni nu m-a crezut că pe geamul din spate era scoasă o cameră de filmat, că fiind un puști de unde puteam să știu cum arată???

Doamne Ajută