Dacă regret ceva din regimul mort pe 25 decembrie 1989, ar fi următoarele:
Însuși ideea de regret îmi dă o stare inconfortabilă când mă gândesc la oasele albe ale martirilor din pușcăriile comuniste, sfinți ce încă n-au fost dezgropați prin cine știe ce codru. Probabil că se odihnesc acolo între cer și pământ, în miros proaspăt de frunze moarte și ferigi, de ciuperci și de cetină, de ploaie și de verdele mușchiului de pe stânci. Nu le este dor de răutatea din noi...
Să-mi revin și să regret:
-fantasticul celor două gălbenușuri dintr-un singur ou pe care îl izbeam de două trei ori ca să se spargă, după ce dădeam jos micul găinaț cu pană atașat. Acum le țin cu grijă cu o presiune egală, măsurată atent de degetele mâini drepte, ca să nu se crape decât în tavă, cu grijă deosebită, de la 3mm înălțime, să nu se destrame albușul pardon gălbenușul, pardon galbușul, o nouă definiție de galben.
-roșiile inegale, crăpate de soare, pe care le țineam cu ambele mâini și din care mușcam cu poftă, carne roșie și zeamă și sâmburi strălucitori. Acum le mâncăm în amintirea celor care au fost, scoțînd sâmburii chinuiți care încolțesc înainte de vreme de sub petele maronii și moi ca punguțele de puroi de la bătături.
-ciorba grasă și aburindă de pe aragaz, cu cartofii gălbui cuburi solide perfecte, carne de găină roșiatică un pic zgârciuită... Azi fierbinte te arde ca fierul înroșit pe limbă, pentru că ai luat o lingură întreagă crezând că-i rece dacă nu vezi pic de abur după ce ai scos-o din minunea de cuptor cu microunde pe care îmi vine să-l arunc pe geam ... și privesc la carnea prăfoasă a puilor egali perfecți țiplați.
-un pepsi mic, să simt sticla de sticlă după ce am scos dopul de tablă, iar bulele mici să se ridice bezmetic și să sară înțepătoare în nas. Acum mă uit la sticla de 2 jumate și nici măcar o unduire de prietenie a unei bule nu mă privește zâmbind, cu toate că dopul l-am scos acum două minute.
-un ardei capia, un ardei roșu care să nu fie mustit și stafidit la vârf și care să-mi facă dinții să scrâșnească de plăcere, nu să am senzația că, cumpăr un simbol, tot timpul tricolorul la pungă.
-aș vrea ca usturoiul să nu-mi mai coloreze răcitura, piftia în verde de parcă ar fi otrăvită,
-aș vrea ca pâinea să se rupă în felii cu fâșii mici și moi, albe și să nu prindă culori de curcubeu a doua zi în pungă, că nu este full hd cu leduri ...
....
ha! fac ca Al Pacino.
ce regrete culinare am! de parcă numai pântecele ar fi important.
Trezește-te e săptămâna albă și în curând care mai de care ne vom înfrupta din tofu, din soia, din salamuri și pateuri vegetale, imitații a imitațiilor pe care le consumăm, un post de prost îmbuibat de nemulțumit revoltat. Atunci nu va mai conta E-ul, soia modificată genetic, coșenila roșie a fermelor de gândaci,...
Poftă mare!
Și fiți români în mâncare și în post!
Piețe mici, producători locali, mici fermieri, își fac loc, printre hipermarketurile sufocante și sufocate de câștig și burtoșii pântecoși cu maieurile cocoțate peste buric și cu bmw-uri negre și obosite la poartă.
Doamne Ajută-ne să răzbim!
Doamne Ajută!
Însuși ideea de regret îmi dă o stare inconfortabilă când mă gândesc la oasele albe ale martirilor din pușcăriile comuniste, sfinți ce încă n-au fost dezgropați prin cine știe ce codru. Probabil că se odihnesc acolo între cer și pământ, în miros proaspăt de frunze moarte și ferigi, de ciuperci și de cetină, de ploaie și de verdele mușchiului de pe stânci. Nu le este dor de răutatea din noi...
Să-mi revin și să regret:
-fantasticul celor două gălbenușuri dintr-un singur ou pe care îl izbeam de două trei ori ca să se spargă, după ce dădeam jos micul găinaț cu pană atașat. Acum le țin cu grijă cu o presiune egală, măsurată atent de degetele mâini drepte, ca să nu se crape decât în tavă, cu grijă deosebită, de la 3mm înălțime, să nu se destrame albușul pardon gălbenușul, pardon galbușul, o nouă definiție de galben.
-roșiile inegale, crăpate de soare, pe care le țineam cu ambele mâini și din care mușcam cu poftă, carne roșie și zeamă și sâmburi strălucitori. Acum le mâncăm în amintirea celor care au fost, scoțînd sâmburii chinuiți care încolțesc înainte de vreme de sub petele maronii și moi ca punguțele de puroi de la bătături.
-ciorba grasă și aburindă de pe aragaz, cu cartofii gălbui cuburi solide perfecte, carne de găină roșiatică un pic zgârciuită... Azi fierbinte te arde ca fierul înroșit pe limbă, pentru că ai luat o lingură întreagă crezând că-i rece dacă nu vezi pic de abur după ce ai scos-o din minunea de cuptor cu microunde pe care îmi vine să-l arunc pe geam ... și privesc la carnea prăfoasă a puilor egali perfecți țiplați.
-un pepsi mic, să simt sticla de sticlă după ce am scos dopul de tablă, iar bulele mici să se ridice bezmetic și să sară înțepătoare în nas. Acum mă uit la sticla de 2 jumate și nici măcar o unduire de prietenie a unei bule nu mă privește zâmbind, cu toate că dopul l-am scos acum două minute.
-un ardei capia, un ardei roșu care să nu fie mustit și stafidit la vârf și care să-mi facă dinții să scrâșnească de plăcere, nu să am senzația că, cumpăr un simbol, tot timpul tricolorul la pungă.
-aș vrea ca usturoiul să nu-mi mai coloreze răcitura, piftia în verde de parcă ar fi otrăvită,
-aș vrea ca pâinea să se rupă în felii cu fâșii mici și moi, albe și să nu prindă culori de curcubeu a doua zi în pungă, că nu este full hd cu leduri ...
....
ha! fac ca Al Pacino.
ce regrete culinare am! de parcă numai pântecele ar fi important.
Trezește-te e săptămâna albă și în curând care mai de care ne vom înfrupta din tofu, din soia, din salamuri și pateuri vegetale, imitații a imitațiilor pe care le consumăm, un post de prost îmbuibat de nemulțumit revoltat. Atunci nu va mai conta E-ul, soia modificată genetic, coșenila roșie a fermelor de gândaci,...
Poftă mare!
Și fiți români în mâncare și în post!
Piețe mici, producători locali, mici fermieri, își fac loc, printre hipermarketurile sufocante și sufocate de câștig și burtoșii pântecoși cu maieurile cocoțate peste buric și cu bmw-uri negre și obosite la poartă.
Doamne Ajută-ne să răzbim!
Doamne Ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu